07 februarie 2010

life is life

Cand esti copil si daca soarta ti-a dat parinti buni, toate bucuriile vietii sunt ale tale. Esti alintat, plimbat, educat, imbracat, aparat. Tot atunci in copilaria frumoasa si vesela iti construiesti in minte scenariul vietii tale de om mare. Il vezi pe El, un Fat Frumos, tanar, manierat, intelept, romantic si generos. Sau pe ea, Ileana Cosanzeana, tinerica, subtirica, cu ochii sclipitori a iubire eterna, harnica precum mama ta, vesela de dimineata pana seara, intelegatoare si credincioasa orice-ar fi, mama cea mai Mama pentru copiii tai. Iti vezi copiii, vreo 2-3, frumusei si cumintei, zambind de pe genunchii bunicilor care le citesc povesti cu zane. Iti vezi casa curata, luminoasa, calda, primitoare, cu o curte verde si miros de trandafiri, cu bucataria plina de bunatati, cu dormitorul rasunand a voci senine de copii. Tu, inca copil intretinut si rasfatat, te vezi om Mare, respectat in cercul tau, implinit si fericit de viata desenata in culorile mintii de copil.
Sigur asa va fi!
Si intr-o dimineata te trezesti ca esti om mare. Te uiti la Ileana Cosanzeana si parca nu prea seamana cu cea inchipuita. Nici subtirica nu prea e, vesela doar cand ii faci cadouri, intelegatoare nicicand.... Te uiti la Fat Frumos, cine-o fi cheliosu' asta? a trecut un an de cand nu ti-a mai adus o floare, sunt trei ani de cand nu mai dormiti in acelasi pat, sunt cinci ani de cand bea peste masura, sunt sapte ani de cand nu ti-a mai spus te iubesc. Casa e frumusica. Nu-i chiar ca-n visul de copil ... e putin cam mica, n-are nici curte verde cu miros de trandafiri, in bucatarie e plin de vase nespalate si mancarea tocmai s-a terminat. Copiii sunt frumosi, ca doar sunt ai tai, putin cam galagiosi, ei lasa, asa-s copiii. Cel mic e plangaret si nesociabil, cel mare e incapatanat si obraznic. Nu conteaza, bine ca sunt sanatosi. Dar de ce te lasa nervii dupa un weekend cu copiii tai? Bunicii ar trebui sa le citeasca povesti, dar de unde timp, cand telenovelele le mananca toata ziua?
.
Dar daca ai ajuns om mare si nimic din toate astea nu s-a intamplat? nici macar atat. Tu tot o mai cauti pe Ileana Cosanzeana, tot il mai astepti pe Fat Frumos. Tot construiesti episoade la visul vietii de om mare. Oniric, ai ajuns la episodul 3156 al vietii tale, ca-n Tanar si Nelinistit. Dar faptic tot la episodul unu esti. Ce bine ar fi daca l-ai avea langa tine pe el, pe ea ... Cat timp mai ai sa faci si tu doi-trei copii .... sau macar unu? Daca nu iei acum un credit pentru casa, atunci cand?
.
Cand ajungi om mare, parintii ajung batrani, bunicii ajung .... departe. Unii oameni se imbolnavesc. Grav. Poate tu, nu. Altora le pica din cer o tragedie. Poate tie, nu.
.
Sunt dimineti cand nu mai vrei sa fii om mare.
.
In fiecare dimineata, sa fii fericit ca esti, asa cum esti.

6 comentarii:

  1. Pentru ca unii oameni se imbolnavesc, uneori au nevoie de noi. Sa-i ajutam! Daniel Raduta a aflat in octombrie 2009 ca are leucemie. Fiul sau se va naste anul acesta in martie. Are nevoie de 150.000 euro pentru transplant. a strans 38.698 €
    Detalii gasiti aici:http://danielraduta.ro/ Si mai sunt, multi, f multi! Ai gasim pe blogul lui Dan
    http://dansantimbreanu.wordpress.com/about-dan-recuperarea-in-bucuresti-part-2/, si pe blogul
    http://isabellelorelai.wordpress.com/
    Multumesc pentru ca intindeti o mana de ajutor!
    RăspundeţiŞtergere
  2. Oamenii cresc si povestile nu fac decat sa iti dea impresia unui viitor frumos si plin de fericire. La un moment dat, ajungi sa realizei ca 'si au trait fericiti pana la adanci batranete' nu e chiar asa de real. Ca de fapt, toate povestile te-au mintit si ca viata de rahat. Dar, fiind singura pe care o ai, trebuie sa o traiesti cat mai aproape de morala povestii...
    RăspundeţiŞtergere
  3. @Anonim, sanatate, sanatate, sanatate. Si ajutoare.

    @Neamtu, tocmai pentru ca n-am fost educati si pregatiti pentru viata reala, ci din contra, de aceea lesinam in loc sa fim tari, intram in depresie in loc sa rezolvam problema, avem 1000 de frici cand vine o schimbare si suntem vesnic nefericiti, nervosi, frustrati, stresati, imbolnaviti ...
    RăspundeţiŞtergere
  4. interesant articol!
    oare exista perfectiune? exista o reteta ideala dupa care sa-ti cresti copiii astfel incat sa ajunga sa fie fericiti toata viata?
    pana la urma despre ce e vorba? despre asteptari, despre incredere in sine?
    macar avem pe cine da vina...pe nepriceperea parintilor! oki, noi ce-am inteles din viata asta? ce ne-au spus altii sa intelegem? am purtat oare ochelari de cal si n-am vazut realitatea delanga noi? n-am vaut ca vecinul se cearta cu vecina la 4 dimineata, ba chiar o mai si altoieste unoeri!? n-am vazut ca al nostru coleg de banca nu mananca nimic in pauza, pentru ca nu are ce?! n-am vazut ca prietena noastra cea mai buna a ramas fara mama??hmmmmmmmmm
    RăspundeţiŞtergere
  5. @ Claudette, sunt parinti care si-au sacrificat TOATA viata pentru binele copiilor. Sunt copii care nu stiu ce-i aia copilarie. Multumirile omului la un moment dat sunt egale cu marimea pretentiilor. Dar cand vorbim despre bataia pe care si-o ia vecina de la barba'su, despre copilul care n-are ce manca sau despre cumplita tristete a pierderii cuiva .... vorbim despre viata pura si cruda pe care o traversam cu totii, unii mai mult, atii mai putin, unii mai constient, altii mai superficial, unii mai cu noroc, altii mai fara ....
    RăspundeţiŞtergere
  6. Traim intr-o lume nesigura si axata pe bunuri materiale.Deseori uitam de cei din jur ca ei poate au mai putin decat noi insa dorim egalitate... insa cu cei superiori noua.Ideal ar fi sa nu ne mai preocupe asa de mult grija zilei de maine incat sa ne rapeasca bucuria zilei de azi.Asa cum ai spus si tu deseori ne lasam condusi de frica...Totusi avem motive de bucurie chiar si cu lucruri "marunte".O gandire pozitiva ne ajuta sa fim mai fericiti.
    RăspundeţiŞtergere